Fraţii Karamazov

... a venit şi vremea scriitorului rus Fiodor Dostoievski; spunând asta, nădăjduiesc în lectura unei părţi semnificative din opera sa.

Păşind agale, mă îndrept spre început...

Ultimul roman al scriitorului rus Fiodor Dostoievski, scris între anii 1878 - 1880, Fraţii Karamazov, este expresia plastică a  predispoziţie patologice pentru patimă. Se poate spune că fraţii, protagonişti ai romanului, alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă, e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, raţiunea iar  Alexei ("Alioşa"), e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Întregul roman se aşterne pe marginea caracterelor celor 3 fraţi. Un fir epic ce uimeşte prin profunzime, idei ce străpung raţiunea şi încântă cugetul fac din tine, umilul cititor, un exponent încărcat de profund respect şi încântare. 

Note de lectură

“Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui şi să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, şi astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-şi omoare urâtul, se lasă în voia patimilor şi ispitelor trupeşti, şi, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el şi un animal?”

“Taina existenţei umane constă nu în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”

Gabriela