Fragment

Un fragment scris de Dostoievski în anul 1875 ce îşi regăseşte actualitatea.

„— (…)  toate  femeile sînt  necioplite  şi indecent îmbrăcate ? (…)

—  Sigur că sunt necioplite. Dacă vă duceţi la teatru sau la plimbare, o să vedeţi că  orice  bărbat merge numai pe dreapta şi trece cuviincios pe lîngă alţii, fiecare ţinînd dreapta. În schimb, femeile, mai bine zis doamnele — căci despre ele vorbesc — dau buzna peste tine fără să te bage măcar în seamă, ca şi cum ai fi de-a dreptul dator să te dai la o parte ca să le faci loc să treacă. Eu unul sînt gata să mă dau la o parte ca înaintea unor făpturi mai slabe, dar stau şi mă mir de ce fiecare dintre ele e atît de convinsă că sunt dator s-o fac. Iată ce mă jigneşte! După o asemenea ciocnire cu o doamnă rămân dezgustat. Unde mai pui că tot ele mai ţipă că se simt jignite şi pretind drepturi egale, dar ce fel de egalitate mai e şi asta, cînd ele mă calcă în picioare sau îmi aruncă praf în ochi!

(…)

—■ Chiar aşa; sunt îmbrăcate indecent din cale-afară. Numai un destrăbălat nu-şi dă seama de asta. La tribunal se declară şedinţă închisă de câte ori e vorba de situaţii indecente. Atunci de ce sînt îngăduite pe stradă, unde e şi mai multă lume? Îşi pun fără ruşine turnură la spate ca să-şi arate nurii, şi asta în văzul tuturor! Doar nu pot să nu observ! Orice tînăr, orice băieţaş, pînă şi un copil îşi dă seama, şi asta-i o infamie. N-au decît să le admire bătrânii depravaţi şi să alerge după ele cu limba scoasă, totuşi există şi un tineret curat, care trebuie ferit de asemenea provocări dezgustătoare. Vezi câte o doamnă mergînd pe bulevard, foşnind dintr-o trenă de doi coţi, măturînd pra­ful de pe uliţă; dacă te nimereşti în spatele ei, nu-ţi rămîne decît s-o iei la fugă ca să o întreci, sau să sari în lături, dacă nu vrei să te alegi cu ochii şi gura pline de praf. Unde mai pui că rochia doamnei e de mătase şi dumneaei îi freacă poalele de caldarîm verste întregi, numai de dragul modei, în timp ce soţul nu cîştigă la senat decît cinci sute de ruble pe an: asta explică de ce iau funcţionarii mită. Iată de ce sînt atît de scîrbit, de ce le dispreţuiesc şi le ocărăsc în gura mare.”

Gabriela